Eșecul statului în fața persoanelor fără familii, abandonate de rude sau care nu pot fi îngrijite acasă transformă spitalele în centre provizorii de asistență socială. Provizorii este puțin spus, pentru că sunt situații în care oamenii petrec și doi ani în spital, pentru că nu au unde să se ducă. Azilele României sunt supraaglomerate, așa că, din neputința statului iau naștere afaceri clandestine.
La Spitalul Obregia sunt anual aproape 1000 de cazuri sociale. Este vorba despre persoane care nu au familii sau pe care familiile le-au abandonat. Acest lucru înseamnă că spitalul trebuie să le găsească centre în care să ajungă, pentru că altfel ar ajunge pe stradă.
